ADRIANA Poate, Poate

Poate, poate, poate, poate,;
A ta jumătate,;
Poate, poate, poate, poate,;
Poate sunt eu, sau poate nu.
Nu știam că poate să doară sufletul.
Între mii de flori;
Aș simți parfumul tău,;
Între mii de flori;
Te-aș strânge la pieptul meu.
Iar când soarele apune;
Și se oglindește-n mare,;
Mă topesc de dorul tău,;
Simt că nu mai am scăpare.
Te rog, te rog, ascultă-mi inima,;
Nu mai pot să te mai simt.
Doar în vis, iubirea mea,;
Te rog, te rog, nu mă lăsa cu dor,;
Dorul doare cel mai tare,;
Dorul e nemuritor.
Poate, poate, poate, poate,;
A ta jumătate,;
Poate, poate, poate,;
Poate sunt eu, sau poate nu.
Nu știam că poate să doară sufletul.
Caut ochii tăi,;
Caut ochii tăi căprui,;
Și mirosul tău,;
Nu mai pot de dorul lui.
Iar când dimineața vine,;
Mă gândesc din nou la tine,;
Te caut până și în vise,;
Doar să te știu că ești bine.
Te rog, te rog, ascultă-mi inima,;
Nu mai pot să te mai simt.
Doar în vis, iubirea mea,;
Te rog, te rog, nu mă lăsa cu dor,;
Dorul doare cel mai tare,;
Dorul e nemuritor.
Poate, poate, poate, poate,;
A ta jumătate,;
Poate, poate, poate,;
Poate sunt eu, sau poate nu.
Nu știam că poate să doară sufletul.
Și tot ce-am avut;
A rămas în trecut;
Două inimi uitate,;
Uitate în amurg.
Poate, poate, poate, poate,;
A ta jumătate,;
Poate, poate, poate,;
Poate sunt eu, sau poate nu.
Nu știam că poate să doară sufletul.